Sufletul dospeste in lumina de toamna.
Taceri cu talc se-ascund intre ramurile despartite de frunze
Mi-i foame de batut pe umar, de imbratisat copacii si Doamne, as urca inspre paduri sa-mi mistui dorul de frunza coapta auriu...sa caut gazda la un batran greierus, care o sa-mi cante incetinel, o picatura melancolic.
Sa bat potecile pierdute-n gramezi moi de frunze soptitoare, sa culeg castane pline, de flacara rosie, sa-mi treaca pe langa aripa stransa pasari mari necunoscute, sa rad, sa ma infior.
Sa te caut, sa iti vorbesc cu mainile peste tampla, peste ochiul tau, sa ma imbat cu respiratia ta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu