Vreau sa imi vii in brate si sa mirosi a mar verde, zise el. Sa privesti mica in ochii mei si sa imi povestesti cu glas nelumesc cum ai ascultat o noapte intreaga ploaia ce ti-a batut in geam si ti-a soptit cum ca eu m-as fi pierdut intr-adins de tine...
O strange in brate si o leagana sa uite pana ce mana ei cade lin iar trupu-i se innoada prin somn, de al lui. Ii acopera buzele calde cu ale lui
si tamplele palide cu pleoapele lui,
il rascoleste fiinta aceasta ce nu e a lui,
il prigoneste tacerea ce se-aseamana cu-a lui...
Se gandea ca vine ziua si-acolo, in lumina, o s-o piarda.
Ca nu va fi a lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu