Insami

In durere poti sa uiti cine esti. Poti sa simti nevoi ce nu sunt ale tale. Dar eu, eu nu am nevoie sa beau ca sa-mi amortesc pornirile, sa imi amortesc suferinta. Pentru ca vreau sa o simt intreaga. Cu degetele murdare de suferinta pictez. Nu am nevoie sa stiu sa beau. Panzele mele se nasc din durere sau fericire efemera. De ce sa domolesc trairea, cand eu vreau sfasietor sa ma trec dincolo, in culoare, pe mine insami, toata.

Cat de mult iubesc durerea inmugurita-n venele mele, cand imi apasa cu greaua lor povara peste piept, frunzele ucise de anotimpul caderilor...

Si asta, totusi, ma face de multe ori sa delirez de scarba ce mi-o provoc. Insami.