Dragostea noastra a inceput
sa aiba miros de scrum
cred ca ai dat focul prea iute
sau ai uitat sa amesteci
si ni s-au lipit suferinte
de inima,
mai grele fiind decat speranta
care, de altfel,
s-a si evaporat.
Evident, vinovata sunt eu,
tu gandeai la mine,
erai grabit, speriat, revoltat
ca nu iese fericirea mai repede
din mancarea cu figuri-lipsa
si elemente surpriza.
Acum spune ce vrei
as vrea sa te-aud
nu mai vreau alte sperante
merg sa curat inimile de arsura
sa le pun iar la foc
hrana noastra cea de toate zilele,
de a carei ispita
numai eu sunt vinovata
si tu
nu mai vrei
sa ma ierti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu