Ma-ntreb,
nu pot sa nu ma-ntreb...eu ma intreb mereu, o faceti si voi...intorc
gandurile-n mine, le rasucesc, incerc sa le scot din mine si sa le
privesc din departare ca sa le vad mai bine, apoi aburinde la
intorn in mine si oftez (si-atunci nu dorm - petrec nopti albe) sau
surad (si ma legan in vis ca pe-o barca unduitoare sub coroane de
verde si scantei)...este masochism si bucurie ca simt, ca aud, ca
gandesc...asadar ma gandeam, ma gandeam...ce imi da mie dreptul sa
incerc un lucru, sa il gust pentru a vedea daca imi place si apoi sa
il las neterminat...astfel in "ranesc" si il fac
neutilizabil pentru o alta persoana care ar fi stiut/ putut sa se
bucure de el pe de-a-ntregul....ce imi da dreptul sa "gust"
o persoana pentru a vedea daca "papilele mele" simt
bucurie, inspiratie...cred ca stiu raspunsul dar ma gandeam...Ma
gandeam ca ne suntem datori sa fim fericiti, sa luptam pentru clipele
de fericire mai ales ca a durut candva si o sa mai doara! so what?!
ma gandeam ca uneori e nevoie sa gandim mai putin, sa calculam mai
putin si doar sa traim lucrurile cum vin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu