Impleteste-mi Padure

impleteste-mi Padure, ramuri verzi in par

Sa-mi culce un pui de caprioara botul cald pe pieptul gol,

Strecoara-mi stropi de soare in palmele goale

si ascunde-mi samburi mici in buzunare

esarfe de ploi luneca-mi pe umeri

Bratari din radacinile tale pune-mi la glezne, la incheieturi de maini...

Maro

Pictura pe care am realizat-o in uleiuri pe suport panzat

Lut curat

E timp de flori presate si de frunze botezate in lumina si de castane. Castane cu platosa si tepi. Castane cu inimi de lemn rosu.

E timp de muzici vechi si case batrane, timp de rosu si de verde palid, de brunuri si auriu lichid. Timp de melancolii, de ciori caraitoare ce fac umbre japoneze peste panza cerului la apus. E timp de suflete tinandu-se de mana si de scris...

E timp de cofite cu must intepat si de crizanteme ciufulite in vase taranesti de lut curat.

E timp de nebunii, de lumanari groase si albe in sfesnice aramii, purtatoare de lacrimi prelungi de ceara si timp de gramofoane si simfonii, de piane schipatand si de seri prinse cu degetu-n cheseaua cu dulceata...

E timp de lene, de smotocit pisici, de betii cu versuri si dragoste.

Ma arde padurea

Sufletul dospeste in lumina de toamna.

Taceri cu talc se-ascund intre ramurile despartite de frunze

Mi-i foame de batut pe umar, de imbratisat copacii si Doamne, as urca inspre paduri sa-mi mistui dorul de frunza coapta auriu...sa caut gazda la un batran greierus, care o sa-mi cante incetinel, o picatura melancolic.

Sa bat potecile pierdute-n gramezi moi de frunze soptitoare, sa culeg castane pline, de flacara rosie, sa-mi treaca pe langa aripa stransa pasari mari necunoscute, sa rad, sa ma infior.

Sa te caut, sa iti vorbesc cu mainile peste tampla, peste ochiul tau, sa ma imbat cu respiratia ta...

Gand

Vreau sa imi vii in brate si sa mirosi a mar verde, zise el. Sa privesti mica in ochii mei si sa imi povestesti cu glas nelumesc cum ai ascultat o noapte intreaga ploaia ce ti-a batut in geam si ti-a soptit cum ca eu m-as fi pierdut intr-adins de tine...

O strange in brate si o leagana sa uite pana ce mana ei cade lin iar trupu-i se innoada prin somn, de al lui. Ii acopera buzele calde cu ale lui

si tamplele palide cu pleoapele lui,

il rascoleste fiinta aceasta ce nu e a lui,

il prigoneste tacerea ce se-aseamana cu-a lui...

Se gandea ca vine ziua si-acolo, in lumina, o s-o piarda.

Ca nu va fi a lui.

Samburi de piersica

Doi samburi din lemn sculptat. Samburi de piersica ce strang in ei povara de zbateri si zboruri pe loc ale unui pom. Desigur, de-as mai fi copil le-as pretui asa cum pretuiesc femeile bijuteriile si le-as fi pastrat alaturi de papusa cu par blond-cenusiu si scoici aduse ilegal de la mare impotriva unui "sa nu le aduci la Bucuresti, ca-mi faci mizerie" -al mamei...scumpa si sfanta mizerie - nisip si spirale de os sidefat...

Dar, cum nu mai sunt copil le iubesc. Da, le iubesc asa cum iubesti ceva ce stii ca o sa pierzi, tocmai fiindca stii ca maine-poimaine din suparare sau neglijenta le-ai putea pierde fara intentie sau poate i-ai arunca...

Umbland cu talpile goale prin cer

Sa visam cu geamurile larg deschise si pleoapele inchise...primul cocotat in pomi, frunte-n frunte cu cerul inalt si sonor ca o catedrala...cer care-si cerne ciresele rubiconde spre obrajii palizi de copil inchis in trup de femeie, sau...femeie inchisa intr-un suflet de copil. Ah, si cat iubesc cerul acesta in care norii ce-alearga zanatici fulguiesc pene de pasari maiastre, niciodata prea colorat, prea viu, pentru paleta fistichie a imaginatiei tale. Da...si parfumul tare al vazduhului ce-ti dilata narile, genele ce cresc lungi pana la el, boboci de floare lichida ce se deschid cu emotie in ochii largi, uitati sus, in cer. Sa umblu cu talpile goale prin cer, printre aplauzele spicelor mici si verzi, numa' bune de crantanit strengareste intre dinti. Sa dezmierd cum visez demult -un bot de catifea, un botic de calut mandru, cu nari fornainde, inspirand cu nesat libertate...

Insami

In durere poti sa uiti cine esti. Poti sa simti nevoi ce nu sunt ale tale. Dar eu, eu nu am nevoie sa beau ca sa-mi amortesc pornirile, sa imi amortesc suferinta. Pentru ca vreau sa o simt intreaga. Cu degetele murdare de suferinta pictez. Nu am nevoie sa stiu sa beau. Panzele mele se nasc din durere sau fericire efemera. De ce sa domolesc trairea, cand eu vreau sfasietor sa ma trec dincolo, in culoare, pe mine insami, toata.

Cat de mult iubesc durerea inmugurita-n venele mele, cand imi apasa cu greaua lor povara peste piept, frunzele ucise de anotimpul caderilor...

Si asta, totusi, ma face de multe ori sa delirez de scarba ce mi-o provoc. Insami.

Porumb de fiert

Porumb alb-galbui, porumb de lapte. Porumbu-i mai porumb cand e fiert la tara in noaptea inalta...de vara...Ceaunul sa fie negru de fum, mare cat capul capcaunului, dansul focului sa il roteasca, sa il ameteasca, ca vrajita apa sa bolboroseasca.

Sa taraie greierii linistitor; sa miroasa a busuioc, a fan cosit si a sulfina...